Caut ceva sa-mi schimbe starea....

Nu vreau sa scriu ceva care sa fie negativ, pentru ca nu ma caracterizeaza negativismul (cel putin asa tind sa cred), dar observ cu stupoare ca scriu numai atunci cand sunt trista. Asa ca aceste postari sunt in antiteza cu titlul blogului care la fel de bine s-ar putea numi si ,,Piece of sadness,,.

Scriu pentru a ma elibera de gandurile negative care pun stapanire pe mine, pentru a impartasi si astfel a diminua starea de neliniste care ma cuprinde.

Nu-mi place sa recitesc ce am scris si totusi o fac, dar niciodata cand ma simt bine.

Azi e o zi aiurea, ma simt vulnerabila si frustrata. Azi vreau sa ma cocolosesc in patul meu de acasa, unde ma simt in siguranta. Azi vreau sa plang ca sa ma eliberez. Azi nu mai vreau sa stau in biroul asta cu persoane pe care azi nu le plac.

Si de maine... de maine vreau sa rad mai mult, vreau sa gandesc mai mult, vreau sa citesc mai mult si sa-mi ocup timpul constructiv ca sa evit sa mai am o zi ca astazi.

Si totusi... << Nu lasa pe maine ce poti face azi>>.

Teatrul de zi cu zi...

Pe la fereastra, ca un batran cantand din flaut, trece vantul rece, tacere, ochii zilei s'au inchis, in seara asta ce'mi mai spui tu in vis, te'ascult , vorbeste'mi dar incet , incet si mult , si vorba ta sa semene a tacere.

Iar fugim , iar ne ascundem in spatele mastilor indiferente, ascunse si ele dupa cuvantul diplomatie. Pafff... si barfa? Reactie a diplomatiei putem zice ...

Stam, ne privim, ne analizam, cautam "calcaiul lui Ahile" la orice persoana si o facem in necunostiinta de cauza pentru ca ne'am obisnuit. Suntem atat de scufundati in propriul venin incat alegem sa'l impartim numai pentru a putea respira, apoi zambind... inspiram, inspiram adanc victoria rautatii noastre.( Am mai urcat o treapta, si'am calcat pe tine, razbuna'te te rog, fa'ma sa urc mai sus)

Ma cert cu tine dar in final cu mine ma cert, nu reusesc sa te'aduc pe drumul cel bun , nici macar sa te sfatuiesc. Singurul lucru de care sunt apt este sa'ti atribui frustrarile mele tie, si asa ... ma enervez pe tine pentru ca te vad, te vad a fi eu ..

Dar sa nu uitam de mastii, mastile in care ne'am pierdut de'a lungul timpului , uitand de noi. Initial ne'am ascuns de rautatea , ura, invidia, gelozia altora ca apoi , schimband masca sa ne ascundem de sentimentele noastre pregnatnte. Si noi?? Noi care suntem, noi unde suntem? ( Calatoria redescoperii, redefinirii)

Ne'invatim in cerc, cercul vicios al vietii... care pe care . Tu pe cine ai doborat?? Pe cine ai facut sa se'afunde cat mai jos(?) ca apoi sa zvacneasca spre tine lovind in stanga si dreapta , negasindu'te... resemnat... , sa fie si el macinat de propriai ura, ca si tine, dragul meu.

Nostalgice momente cand ne amintim, de copilarie, de inocenta, de fericire adevarata. Unde au disparut?? Ti le'au luat.. si tu i'ai lasat.. singurul vinovat pentru ceea ce esti .. esti tu.Nu mai arunca vina pe unu si altu.. pe parinti , pe societate.. tu ai ales sau daca ai ezitat.. au facut'o ei pentru tine. Reconsidera'ti situatia... analizeaza'ti viata, deciziile si constientizeaza.

Iar in concluzie.. cand te privesti in oglinda, observa in profunzime, nu te mira daca ceea ce vezi nu'ti place deloc ... ala esti TU.